Fii partener, nu paznic

Prima dată când fiul meu m-a întrebat dacă poate descărca o aplicație despre care știam că e riscantă, puteam să-i spun nu și să închei discuția. În schimb, l-am întrebat de ce o vrea.

Mi-a spus că prietenii lui o foloseau pentru un proiect de școală. Eu mă gândeam la securitate; el se gândea la prietenii lui.

Ce nu pot face setările

Ghidurile de pe acest site te ajută să configurezi un dispozitiv. Copilul are nevoie și de suficientă încredere în tine ca să ceară ajutor când ceva nu merge bine.

Regulile stricte, folosite singure, îi pot încuraja pe copii să aștepte până ies din casă ca să încerce ceva. Nici conversațiile singure nu acoperă totul: copilul poate întâlni conținut pentru care nu este pregătit. Eu folosesc atât controale, cât și discuții.

Trei întrebări pe care le pun

1. Pentru ce o folosești? Întreabă ce vrea să facă în aplicație.
2. Ce fac prietenii tăi acolo? Află cum o folosește grupul.
3. Ce mi-ai spune prima dată dacă s-ar întâmpla ceva ciudat? Exersați conversația înainte să fie nevoie de ea.

Când răspundeți împreună, controalele devin parte dintr-o înțelegere pe care copilul o pricepe.

Păstrează discuția deschisă

Vreau ca fiul meu să înțeleagă de ce există un filtru. Pe măsură ce cresc, copiii pot găsi moduri de a ocoli limitele de timp. La 16 ani, relația contează la fel de mult ca setările: va mai veni la tine când ceva nu merge bine?

Când schimbi o setare, explică-i de ce. Lasă-i loc să pună întrebări.